O agenție de presă este o redacție care produce știri și le vinde altor publicații, iar acestea le preiau întregi sau le rescriu ușor. Din acest motiv vezi aceleași propoziții, aceleași citate și aceleași cifre pe site-uri diferite: nu sunt cinci surse care au aflat independent același lucru, ci un singur text multiplicat.
Odată ce înțelegi mecanismul, vezi presa altfel. Titlurile se schimbă de la un site la altul, dar informația de bază provine adesea din același loc.
Ce face, concret, o agenție de presă?
Agenția trimite reporteri la evenimente, urmărește comunicate oficiale, ședințe, conferințe și hotărâri, apoi transformă tot acest material în texte scurte, fotografii și clipuri. Publicațiile abonate le primesc aproape în timp real. Redacțiile mici, care nu au suficienți reporteri, își acoperă așa evenimentele despre care nu pot scrie direct.
Există agenții mondiale precum Reuters, Associated Press sau AFP, și agenții naționale, în România Agerpres fiind agenția națională de presă. Fiecare are reguli proprii de lucru, dar principiul e același: viteză, neutralitate și un ton uscat, ușor de preluat de oricine.
De ce arată știrile atât de asemănător?
Textul de agenție este scris ca să fie folosit mai departe. De aceea e construit din propoziții scurte, fără adjective și cu atribuirea clară a fiecărei informații. O redacție care îl preia poate să-l lase aproape neschimbat, să-i schimbe titlul sau să-l combine cu alte materiale. În cazul preluărilor aproape identice, mențiunea sursei apare uneori la final, uneori deloc.
Asta explică și de ce o greșeală dintr-un text de agenție ajunge pe zeci de site-uri în aceeași oră. Dacă agenția corectează ulterior, nu toate publicațiile care au preluat textul modifică și varianta lor, motiv pentru care pe unele pagini rămân informații depășite.
Cum recunoști un text preluat?
Câteva semne te ajută să vezi dacă mai multe pagini repetă aceeași sursă:
- aceleași propoziții de început, cu aceeași ordine a cuvintelor;
- aceleași cifre și aceleași citate, uneori cu aceleași greșeli de scriere;
- mențiuni de tipul „sursa: agenția X”, „cu informații de la…”, uneori în fraza de la sfârșit;
- lipsa oricărui detaliu nou față de alte site-uri, deși textul pretinde că vine „din teren”;
- fotografii cu același credit, de obicei numele agenției.
Pentru a vedea cum diferă aceeași informație de la o redacție la alta, merită să citești despre titlurile diferite pentru același eveniment. Iar dacă te întrebi cum alegi sursele din care citești zilnic, alegerea surselor de încredere pornește tocmai de la întrebarea cine produce, de fapt, textul.
Există și o variantă mai subtilă: publicațiile care rescriu textul de agenție și adaugă o declarație obținută la telefon sau o comparație cu un eveniment anterior. Aceste adaosuri sunt munca proprie a redacției, iar prezența lor te ajută să deosebești o simplă preluare de un material la care cineva a depus efort real de documentare și verificare.
Cum folosești asta când verifici o informație?
Principiul de bază: confirmările independente contează, repetările nu. Dacă o informație apare pe zece site-uri, dar toate citează aceeași agenție, ai o singură sursă care ajunge la tine pe zece căi. Pentru o verificare reală caută cel puțin o sursă primară (documentul, comunicatul, instituția) sau o publicație care a trimis propriul reporter.
Poți face un test simplu. Ia o propoziție caracteristică din text și caut-o între ghilimele într-un motor de căutare. Dacă ea apare identică pe multe pagini, ai găsit originea sau măcar lanțul de preluare. Uită-te apoi la ora publicării: textul cel mai vechi este de obicei cel din care derivă celelalte.
Un exercițiu bun este să alegi o știre mare a zilei și să citești primele două paragrafe din trei publicații diferite. Dacă propozițiile se repetă aproape cuvânt cu cuvânt, ai găsit materialul comun. Dacă una dintre ele aduce date sau persoane pe care celelalte nu le au, ai identificat redacția care a lucrat efectiv pe subiect.
Ce rol au agențiile pentru calitatea presei?
Agențiile fac două lucruri bune: asigură un nivel de bază al informării și oferă o garanție de procedură, pentru că textele lor trec prin reguli editoriale stricte și sunt corectate public. Pe de altă parte, concentrarea producției într-un număr mic de surse reduce diversitatea. Cine citește mai multe site-uri fără să știe că toate pornesc de la aceeași hârtie are impresia unui consens care nu există.
Soluția cititorului nu este să respingă textele de agenție, ci să le trateze ca pe o materie primă. Ele sunt un punct de plecare bun pentru fapte, iar explicația, contextul și interpretarea trebuie căutate în publicații care adaugă ceva propriu: documente, martori, date, comparații.
Întrebări frecvente
Agenția de presă este mai de încredere decât un site obișnuit?
De regulă are proceduri editoriale mai stricte și corecții publice, dar nu este infailibilă. Fiecare text se verifică după aceleași criterii.
De ce nu apare mereu numele agenției?
Unele publicații reformulează textul și omit mențiunea. Căutarea propoziției-cheie într-un motor de căutare te ajută să găsești originea.
Cum deosebesc două surse independente de două copii?
Independente sunt sursele care au vorbit cu persoane diferite sau au consultat documente diferite. Copiile repetă aceleași formulări, aceleași cifre și aceleași citate.